Biserică vândută cu acte false

Biserică vândută cu acte false

 

   Doi bărbaţi din Slobozia Bradului, enoriaşi ai Bisericii „Betania“, sunt judecaţi la Focşani sub acuzaţia că au falsificat actele bisericii pentru ca unul dintre ei să fie proprietar. Gândul „păcătos“ le-ar fi întunecat minţile după ce nu au mai fost primiţi de comunitatea penticostală să participe la slujbe. Procurorii susţin că cei doi au reuşit să falsifice acte, ştampile şi au „păcălit“ un notar să le întocmească contractul de vânzare cumpărare. Dosarul a avut primul termen exact la trei ani de la întocmirea contractului.

Doi bărbaţi din Slobozia Bradului vor fi judecaţi la Focşani pentru că au întocmit acte şi ştampile false pentru a vinde…o biserică. Ambii au fost „oameni ai bisericii“ şi frecventau lăcaşul de cult, dar în momentul în care nu au mai fost primiţi să frecventeze slujbele şi biserica, le-a încolţit în minte gândul răzbunării. Fratele unuia dintre ei avea şi o copie de pe contractul de vânzare cumpărare a terenului pe care fusese construit imobilul, aşa că planurile nu erau aşa de greu de dus la îndeplinire.
Dosarul a fost instrumentat de către procurorii Curţii de Apel Galaţi pentru că în cauză a fost cercetat şi un notar public care ar fi perfectat vânzarea bisericii, fără să ştie că cele două părţi au adus acte false. Procurorii gălăţeni au dat neînceperea urmăririi penale în cazul notarului şi i-au trimis în judecată numai pe Petru I. şi Virgil M..
Povestea bisericii care a fost vândută începe, potrivit rechizitoriului prin care cei doi bărbaţi au fost trimişi în judecată, în luna martie a anului 1997. Atunci, doi bărbaţi din Slobozia Bradului, printre care Ion M., fratele unuia dintre învinuiţi, au cumpărat un teren în suprafaţă de 294 de metri pătraţi în intravilanul localităţii, pentru care au încheiat un contract de vânzare cumpărare şi pentru care au plătit suma de două milioane lei. Pe teren s-a construit ulterior Biserica Creştină Baptistă „Sfânta Treime“, cu bani strânşi de la cetăţenii din localitate, dar şi cu sprijinul financiar al unei persoane din Statele Unite ale Americii. Timp de mai bine de un an, până în luna august 1998, Virgil M. a fost angajat al Uniunii Bi-sericilor Creştine Baptiste din România – Biserica Creştină Baptistă „Sfânta Treime“ din Bucureşti, având şi legitimaţie de serviciu pentru postul pe care îl deţinea. Fratele său, Ion M.,  a fost conducătorul bisericii în cauză în perioada 1999-2001.
La un moment dat, în anul 2001, persoanele care frecventau lăcaşul de cult, în care se ţineau slujbe, au decis să treacă la cultul penticostal şi şi-au ales un alt conducător. Odată cu această schimbare, s-a dat o altă denumire şi bisericii – Biserica Creştină Penticostală „Betania“, Cornetu.
Ion, fostul conducător al lăcaşului, a rămas ca angajat al Bisericii Baptiste, ca misionar în zona Vrancea, dar ulterior, prin anul 2005 a aderat şi el la cultul penticostal şi a început să frecventeze Biserica „Betania“ şi a predat la Uniunea Baptiştilor ştampila şi autorizaţia de funcţionare a Bisericii Baptiste.
Şi cum căile Domnului nu sunt întotdeauna clare şi liniştite, în vara anului 2009, între Ion M. şi ceilalţi membri ai Bisericii s-au ivit discuţii legate de funcţiile pe care fiecare le deţinea în cadrul consiliului de conducere. Membrii consiliului ar fi fost cei care i-ar fi cerut lui Ion şi fratelui său Virgil să părăsească biserica, motiv pentru care cei doi au aderat la cea din Lieşti. Odată cu cei doi fraţi, a fost invitat la „plimbare“ şi Petru I., un alt enoriaş care frecventa acelaşi lăcaş de cult.

Plan de răzbunare: acapararea bisericii, autointitularea ca şi conducător

Procurorii care au analizat cazul, cred că acesta a fost momentul care a determinat intriga acţiunii. Supăraţi pe ceea ce li s-a întâmplat, doi dintre cei trei eliminaţi, nu au vrut să întoarcă şi celălalt obraz pentru a fi pălmuiţi şi au pus la cale un plan. „În acest context, fiind supărat că a fost exclus de la Biserica Creştină Penticostală «Betania», învinuitul I. Petru a hotărât să se răzbune şi să devină proprietarul imobilului în care era amplasată biserica“, se arată în rechizitoriul întocmit de către procurorii Curţii de Apel Galaţi. Petru a fost cel care l-ar fi contactat pe Virgil.
Conform rechizitoriului, împreună cu un prieten, respectiv Constantin S., Petru a mers la locuinţa lui Virgil, căruia i-ar fi spus că vrea să cumpere biserica din care a fost dat afară şi ulterior să pună bazele unei alte organizaţii. În cadrul aceleiaşi discuţii, au fost împărţite şi funcţiile de conducere, respectiv Petru avea să fie conducătorul Bisericii, Virgil, predicator, iar Constantin, diacon. Anchetatorii cred că Petru a apelat la Virgil pentru că acesta cunoştea diferite persoane în domeniu pe la Bucureşti dar şi pentru că ar fi deţinut unele acte constitutive ale primei bi-serici. Virgil ar fi achiesat la propunerile lui Petru şi nu a mai rămas decât să pună planul în aplicare.

Goana după acte…

Procurorii susţin că în urma înţelegerii dintre cei doi, în noiembrie 2009, Petru şi Virgil s-au prezentat la un notar şi s-au interesat de actele ce le erau necesare pentru încheierea actului de vânzare cumpărare a bisericii. Ar fi solicitat lui Ion o copie de pe contractul de vânzare cumpărare al terenului şi de pe autorizaţia de construcţie a imobilului şi de pe cea de funcţionare a bisericii. Pentru a fi cât mai convingători, s-au dus şi cu o legitimaţie ca să dovedească că sunt reprezentanţii Uniunii Bisericii Creştine Baptiste. Notarul a observat că actul nu este valabil, respectiv nu are ştampila la zi. Asta nu a fost o piedică în calea celor doi bărbaţi. Au mers la un birou de dactilografiat acte, au făcut o legitimaţie pe numele lui Virgil şi ulterior au mers şi la o firmă care face ştampile şi au plătit să facă una care să semene cu cea de pe legitimaţia expirată.
Procurorii mai susţin că există probe că cei doi s-au deplasat şi la Bucureşti la un pastor care să emită o decizie prin care să treacă biserica de la baptism la cultul penticostal. „În realitate, aşa cum s-a precizat, învinuiţii I.Petru şi M.Virgil nu făceau parte din comunitatea bisericii menţionate, nu erau împuterniciţi pentru a efectua astfel de demersuri, iar Biserica respectivă era deja autorizată să funcţioneze din data de 9 septembrie 2009 către cultul Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România“,  se mai arată în rechizitoriu.
Petru şi Virgil au făcut rost de decizie şi au mai făcut rost şi de un certificat de atestare fiscală privind biserica şi au încheiat şi un acord în scris din care reieşea că Adunarea Generală a Uniunii Bisericilor Baptiste l-ar fi împuternicit pe Virgil să vândă Biserica „cui crede şi la un preţ avantajos“. Pe act au fost aplicate o semnătură contrafăcută şi ştampila falsificată. Cu teancul de documente, o copie de pe contractul de vânzare cumpărare iniţial, întocmit în anul 1997, au mers la notar.
Procurorii spun că la data de 26 noiembrie 2009, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare, iar Petru a devenit proprietarul bisericii, pentru care ar fi plătit 136.000 de lei.
Povestea nu s-a terminat aici. În baza acestui contract, Petru a încheiat la data de 30 decembrie 2009 un contract de comodat cu reprezentanţii Uniunii Bisericii Sion Penticostală din Europa, având ca obiect folosirea imobilului şi a terenului. Pentru că riscau să fie daţi afară din biserică, la data de 5 ianuarie 2010, comunitatea care deja frecventa lăcaşul, a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că s-a încheiat un contract fals în luna noiembrie 2009. În rechizitoriul întocmit de către procurori, se mai arată şi că învinuiţii nu au recunoscut comiterea faptelor, Virgil declarând că el nu a încasat nici un ban, iar la notar nu i s-a citit contractul.

La trei ani de la încheierea contractului, primul termen de judecată

La trei ani de la încheierea contractului de vânzare cumpărare, la 26 noiembrie 2012, a avut loc, la Judecătoria Focşani, primul termen al procesului în care Virgil şi Petru sunt acuzaţi de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals în declaraţii.
Procurorii gălăţeni au finalizat cercetările în ceea ce-i priveşte pe cei doi bărbaţi, încă din vară, dar din cauza numărului mare de dosare aflate pe rol, dosarul a primit termen abia în noiembrie. Cert este că din cauza acestor acte, cei doi s-au plimbat destul de mult pe la instanţe. Pe rolul Judecătoriei Focşani sunt diferite dosare având ca obiect anulare act, acţiune în constatare, încuviinţare executare silită sau plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, toate generate de această situaţie conflictuală legată de Biserica „Betania“ şi documentele despre care procurorii spun că sunt false.
Un nou termen pentru judecarea acestui dosar a fost fixat pe 21 ianuarie, până atunci, acuzaţii trebuind să-şi angajeze apărători.
Până la judecarea cauzei de instanţele divine, magistraţii Judecătoriei Focşani vor face lumină în acest caz şi vor stabili dacă cei doi bărbaţi sunt vinovaţi de toate falsurile de care i-au acuzat procurorii.

De Mioara Robu[MONITORUL DE VRANCEA] 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: